Când călătoream pe mări și eram manager de spa, am întâlnit foarte mulți bărbați gay. Meseria mea coincidea perfect cu aspirațiile lor: mă ocupăm de frumusețe și stare de bine, iar asta mă făcea să devin ca un magnet pentru ei... pasiuni comune, plăceri comune, așa că vrei-nu-vrei, cercul lor era și al meu. Am întâlnit printre ei ființe minunate, suflete foarte frumoase. Erau foarte creativi, pasionați și inteligenți.
Am avut o perioadă în care călătoriile erau în America latină și portul cel mai des folosit era Acapulco din Mexic. Acapulco devenea noaptea o fiară a petrecerilor dezlănțuite. Vrei, nu vrei, intrai în acel ritm febril al distracției duse până la artă: restaurante și terase, cluburi cu piscine, butoaie pe care dansai, tejghele imense pe care încăpea o formație întreagă de balet. După câteva pahare de margherita, simțeai că te-ai născut acolo și că vorbeai limba lor. Serile umede și călduroase de Acapulco erau unice și doar Barbados mai concura cu atmosfera de petreceri nesfârșite.
În acea perioadă prietenul meu de petreceri nocturne în orașele mexicane era Andjelic, un bărbat gay, cu care m-am împrietenit în felul meu total. Andjelic era iugoslav și lucra hairdresser la spa-ul de pe vasul de croazieră unde eram eu manager. Mama lui era iugoslavă, tatăl său român și cunoștea amândoua limbile, copilărind în ambele țări. Andjelic era mic de statură, cu ochi migdalați, de căprioară și piele măslinie perfect îngrijită.
În acea perioada aveam în echipă foarte multe fete englezoaice, erau toate frumoase și tinere, dar extrem de băutoare, până la alcoolism. Rar le găseam treze, chiar și la muncă. Fiind extrem de libertine sexual și cu băutura ca viciu, îmi era destul de dificil să le manageriez. Așa că am cerut în Anglia de la recrutare să îmi trimită doi băieți în echipă ..și de preferință gay. Îmi doream mult un băiat gay - când aveam în echipă unul, cumva le punea la punct pe toate..devenea regina cuibului și le mai potolea.
Dimineața în care trebuia să primesc personal nou din Anglia, eu fiind în portul Acapulco, am fost chemată de managerul comercial să îi întâmpin. În fața mea îl văd pe Andjelic, nu am bănuit că știe română, așa că vorbeam în română doar pentru mine: "Dă, Doamne, să fie gay, deși nu prea arată."
Încep apoi să vorbesc în engleză cu el. A început să râdă și mi-a zis în română că se simte jignit, că el a lucrat mult la imaginea sa de fată, că el s-a îmbrăcat în rochițe de mic/mică, s-a jucat cu păpuși.. și e ușor de intuit orientarea.
Eu îi răspund: - Andjelic, nu ești stilul meu de gay, nu am mai întîlnit așa, ca tine.
Cum era de așteptat ne-am și împrietenit repede. Îmi era dor să vorbesc românește și în perioada aceea nu era nici un român pe vas.
Andjelic era foarte orgolios și capricios. Dacă ați avut voi, fetelor, o prietenă sau o cunoștință foarte frumoasă și afectată, foarte pisi..atunci această era Andjelic..minus frumusețea. Era frumos, dar nu cât să-și permită acel orgoliu nemăsurat de Afrodita.
Cel mai greu mi-a fost să-i găsesc un coleg cu care să împartă cabina. Am ales pentru el un bărbat indian, acupunctor la Spa, foarte blând, calm. Avea în jur de 40 de ani și era foarte dedicat. Voia să strângă bani ca să facă o școală privată pentru copii în India. Era un suflet delicat și curat. După prima noapte de cazare cu Sancar, bărbatul indian, Andjelic vine la mine foarte supărat:
- Tu ai văzut ce ten neîngrijit are? E ne-exfoliat, parcă nu se spală..deși a făcut dus, miroase a curry! Ce mă fac?? Sunt disperat: crezi că mă poți muta cu o fată?
Eu: - Andjelic, mă tem că asta e imposibil, vei sta cu Sancar, e cea mai bună variantă. Doar el îți poate tolera mofturile.
Într-o seară mă duc să-l iau din cabina ca să mergem sus la un bar pe punte, să bem ceva și să privim apusul. Deschid ușa cabinei și în fața mea stătea Andjelic cu halat roz și mască roz de colagen pe față și alături de el, în halat alb de baie, un alt bărbat.. avea și el mască roz de colagen pe față și picioare epilate.
Eu: - Andjelic, ți-ai făcut deja un iubit? Unde e Sancar, l-ai trimis la plimbare?
El îmi zice râzând: - Acesta e Sancar, azi l-am învățat să își exfolieze corpul cu peria de lufă și fața cu exfoliator acid.
- Fuck! zic eu. L-ai smintit pe Sancar, el e un om simplu!
Sancar zâmbește și zice: - Mi-a făcut plăcere să fac asta, merită și Andjelic un coleg mai îngrijit și chiar e ceva la care nu m-am gândit, să-mi îngrijesc fața și corpul.
Andjelic avea un mod de a te antrena în capriciile lui, de a te face să te simți bine când îl acompaniai și ajungeai să-i ierți orice. Seara, după 12 noaptea, dacă eram pe mare, ne întâlneam și beam whisky cu Cola în cabina mea. Lui Andjelic îi mai plăcea să mă gadile, lucru care mă făcea să mă ascund prin toate colțurile cabinei și chiar să-l ameninț cu picioarele scaunului. Îmi zicea că-i place cum râd. Rar i-au mai produs niște hohote de râs așa o bucurie mare.
Andjelic era, de asemenea, un colecționar de prieteni, nu venea la mine în cabina niciodată cu mâna goală. Într-o seară Andjelic vine la mine cu o formație de țigani unguri. I-a adus ca să cântăm împreună. Andjelic absolvise Conservatorul și avea o voce de soprană superbă. Iată cum în acea seară în cabina mea apar 4 oameni interesanți: o fată și trei băieți. Așa a început povestea de dragoste tolstoiană a lui Andjelic.
Fata era brunetă, înaltă, cu piele măslinie, oase lungi și fine. Părea permanent cu capul în nori, melancolică; era îndrăgostită tot timpul profund și fără speranță de câte un bărbat total nepotrivit. Acum sângera de dragoste mare după un ofițer căsătorit. Mi-am dat seama mai târziu,după ce am cunoscut-o mai bine, că își producea suferințele acestea doar din dorința ei de a-și acoperi o tristețe profundă, un gol interior. O dragoste neîmpărtășită devenea un desfăț al simțurilor pentru ea, care se simțea atât de goală.
Bărbații din formație o iubeau și o protejau, erau confindenții și martorii iubirilor ei neîmpărtășite. Cel mai frumos dintre ei era Andreas, care cânta la pian. Avea un ten translucid, trăsături foarte fine, nas grecesc, frunte înaltă, ochii negru antracit și mâini impecabile, de mare pianist. Purta mereu cămăși largi din in, albe sau roșii, cu pantaloni largi. Știa că e frumos și își purta frumusețea plictisit, ar fi vrut mai degrabă să i se remarce talentul, decât frumusețea. Terminase Conservatorul în Germania și acolo se căsătorise cu o femeie mai mare cu 10 ani decât el, căreia îi era recunoscător că îl așteaptă și îl făcea să nu se simtă profund singur.
Al doilea era Daniel, familist convins cu 3 fete și o soție puternică și pasională, căreia îi ducea dorul permanent; un dor combinat cu o gelozie cronică.
Al patrulea, John, cel mai în vârstă, avea părul alb, era foarte înalt, calm și cumva păstorea toate aceste 3 caractere năvalnice, instabile, care oscilau între depresie, plictiseală și iluzii cu aromă de amor.
Erau toți foarte talentați, muzică lor era în genul Goran Bregovic, plină de patos și ritm. Își aduceau unele instrumente la mine în cabină și cântau... înfloreau brusc când începeau să cânte - o sevă nebănuită de viață și pasiune îi inunda și îi transfigura. De cele mai multe ori, după o interpretare cu patos, aveau toți obrajii în lacrimi. Acolo în cabina mea cântau doar pentru ei, nu pentru public. Își întâlneau muzica lor în sufletul lor.
Andjelic le întregea vocal formația. Se țineau de umeri și își interpretau melodiile care deveneau sfâșietoare după al 3 lea pahar de vodcă.
Andjelic s-a îndrăgostit ireversibil de Andreas. M-am simțit inconfortabil, mă gândeam cumva că poate Andreas se va jena de efuziunile emoționale a lui Anjelic și într-o noapte l-am întrebat:
- Andreas, știi că Andjelic s-a îndrăgostit de tine? Cum te simți?
Andreas a râs și mi-a zis: - Știu și nu pot să-i împărtășesc această iubire, eu chiar iubesc femeile și îmi iubesc soția. Îmi este foarte drag, iar prietenia și compania lui sunt foarte prețioase, așa că nu voi fugi, vreau chiar să-i fiu prieten.
Andjelic a acceptat asta și s-a limitat la a-l admira doar. Și-a sublimat acea dorință și patimă a lui pentru Andreas într-o iubire și admirație necondiționată. Se ducea în fiecare seară la concertele lui, îi asculta muzica, apoi petreceam timp împreună, pe vas sau ieșeam în orașele porturilor mexicane să mâncăm. Băieților le plăcea muzica mexicană veche și căutam formații tradiționale, îi plăteau și ne cântau la mese, la fel ca lăutarii noștri.
Andjelic și-a trăit această iubire pentru Andreas în cel mai pur și sublimat mod, au devenit prieteni foarte buni.. Când și când, Andjelic se mai uită în ochii cu gene lungi ai lui Andreas și-i spunea:
- Ești cea mai frumoasă ființă pe care am întâlnit-o și mă aplec în fața frumuseții tale...la tine sufletul și corpul sunt în armonie deplină, impecabil de frumoase amândouă.
Pentru Andjelic, actul în sine de a iubi era foarte important, pasiunea pe care o simțea în fața frumuseții iubirii îi împlinea cumva sufletul. Alegerea lui era clară: să trăiască îndrăgostit, să se arunce în iubire ca într-o cascadă și să curgă cu ea. A continuat așa toată viața lui.
Mai târziu s-a mutat în Filipine cu o iubire de-a lui, iar când a simțit că dragostea s-a stins, că nu mai are impetuozitatea unei cascade, a plecat în India, unde a fost consilier de imagine a unor vedetelor din Bollywood. Acolo și-a găsit iubirea vieții lui într-un indian cu turban, superb de altfel, a trecut peste toate opreliștile sociale ale vieții indiene strict dictate de tradiții, s-au căsătorit și au înfiat o fetiță.
Andjelic a devenit o mămică...mai mămică decât multe mămici pe care le știu. Și-a îndeplinit visul lui cel mai ascuns de a deveni mamă. Undeva, băiețelul care se îmbraca cu rochițe și se juca cu păpuși, și-a împlinit un vis atât de greu de imaginat în fapt. Pentru visele lui Andjelic nu existau limite și granițe. S-a aruncat total în experiențe, le-a trăit așa de profund și până la capăt, încât prin natura lui, acest iubitor de frumos și iubitor de iubire, a făcut din imposibil posibil. ❤️