Și eu, ca orice terapeut conștient și onest cu mine, mă blochez uneori în tipare mental-emoționale și apoi intru în procese terapeutice pentru a-mi aduce claritate. Am doi prieteni osteopati la care mă duc și două prietene, terapeute și ele, cu care lucrez încărcăturile mele emoționale; de cele mai multe ori sunt lucruri care mă ating și mă încarcă în sesiunile terapeutice cu oamenii pe care îi întâlnesc.
Aceste femei magice și cu mine ne ajutăm reciproc să ne oglindim unele pe altele. Când lucrăm împreună văd mai ușor cum să deblochez anumite situații din viața mea. Aș putea și singură uneori, dar ar fi mult mai greu drumul și mie nu îmi place greul, iar unele trăiri chiar am dorința imperioasă să le lucrez cu ele. Pot pătrunde mai adânc .. la alte nivele, atunci când ele mă asistă. Nu cred în fraza Mă ajut singur.
Acum câteva seri am simțit o tristețe enormă. Am avut câteva sesiuni cu oameni foarte prinși în iadul lor mental și mă apucase așa o tristețe... Îi simțeam cum, pur și simplu, trăiau acea experiență de pierdere a sufletului. Vedeam cum, ca și Iuda, și-au vândut sufletul pe 2 talanți, pentru o casă sau un soț, pentru o imagine socială și se mințiseră atât de tare, că acea durere a sufletului pierdut le-a spart carcasa mentală până la limita nebuniei și nu mai puteau controla minciunile sociale în care se înveliseră.
Mi-au venit brusc în minte, lucrând cu unul din ei, spusele din Biblie: Vai de cei ce își vor pierde sufletul, frază pe care eu refuzam să o cred și care, de fiecare dată când mi-o aduceam în mine, mă întrista nespus. Acum, chiar când scriu îmi dau lacrimi din nou, simțind iar acea disperare a oamenilor care nici măcar nu își mai amintesc că odată demult un suflet le-a luminat calea, le-a vegheat nopțile și zilele pe pământ, le-a alinat suferințele minții și greutățile inimiii.. a fost paznicul de vise al copilului care au fost cândva .. s-a bucurat de soare și mare, de copaci și animăluțe împreună cu ei...
Revenind la seara cu pricina - după ce mi-am făcut baia cu sare, uleiuri etc. mă simțeam tot mai grea și decid că e clar ceva aici, e că un pietroi, se încăpățânează să stea, deci am nevoie de vindecare, de conștientizare și integrare. Decid să sun una dintre prietenele mele terapeute - am încredere în ea, e tânăra dar e un suflet vechi și înțelept pe pământ. Știu că face față minții mele și mă va ajuta să ajung la starea de claritate și pace să pot deznoda acest hățis emoțional.
O sun și îi spun că simt acea tristețe, că nu simt că e a mea, dar e ca un nor negru care mă copleșește. Îi spun de această frază care îmi răsună permanent în cap: vai de cei ce își vor pierde sufletul .. și brusc încep să plâng în hohote. Mă văd rătăcind în deșerturi ființiale, căutând ca în niște păduri negre și dense umbrele gri a unor suflete pierdute, simt legămintele făcute de a aduna aceste suflete rătăcite, de a le duce la casele lor.. și dintr-odată realizez că a fost un mod vechi de a lucra, că nu mai are sens această scufundare în iadul oamenilor pentru a-i scoate.
Am văzut acea lucrare a lui Isus înscrisă pentru toți - a adus lumina în iad ca să putem vedea calea. Am înțeles că acum trebuie să eliberez acele legăminte de a le salva sau recupera, că există suficientă lumina pentru ca aceste suflete să se întoarcă în casa lor, să se reîntregească. M-am dezlegat de toate jurămintele și legămintele făcute și am simțit cum doar radiind fiecare din noi propria lumină, aceste suflete adormite și rătăcite își vor găși calea și se vor alătura acestui proces de trezire a conștiinței.
Apoi, mi-am adus aminte o altă frază din biblie: La sfârșit de veac .. Dumnezeu și omul vor umbla împreună pe pământ. Am înțeles pe loc, că Omul care suntem cu Dumnezeul din noi vor face acel om iluminat, conștient și treaz .. noul Om și că nu un Dumnezeu exterior va fi cel despre care se spune, ci acea lumina cristică din noi. Voi sunteți lumina lumii zice Isus și așa este, rămâne doar să o manifestăm.
M-am dezlegat de devotamentul meu față de oameni și am ales devotamentul pentru această lucrare de la sfârșit de veac în care Dumnezeu și Omul care sunt vor radia lumina înțelepciunii și se vor bucură.
Deci marele secret al terapeuților este... că și terapeuții lucrează cu ei. Cât? La nesfârșit este creșterea noastră ca și conștiința - e o călătorie magică a cărei finalitate nu are sens, căci sensul e expansionarea ființei de a se experimenta pe ea la nesfârșit .... Creator și Creație, Creație și Creator.