Tot din ciclul poveștilor terapeutice.
Sonia are aproape 50 de ani, locuiește de foarte mult timp în SUA. Am întâlnit-o în perioada căutărilor și studiilor mele în psihosomatică. Eu intrasem într-o schimbare cathartică de destin , după un diagnostic fără prea multe șanse. Ne-am întâlnit prin anii 2000 , gravitând în jurul învățătoarei mele, Ana Pricop, care pot să spun că a fost farul care m-a călăuzit în ieșirea din propriul infern. Acum o lună, după mulți ani în care nu am mai auzit de Sonia, îmi scrie și mă întreabă dacă vreau să lucrez cu ea. Acolo, în America, și ea a studiat multe ramuri ale medicinei holistice. Locuiește într- o zona în care new age-ul e în floare și știu că special și-a ales acea zona.
Când ea a început să studieze era mânată de teama de boală, iar eu când începusem căutările eram hotărâtă să nu mor proastă - vroiam cu orice preț să mă trezesc, indiferent cât de negeneros era timpul care mi se dăduse prin diagnostic. Am hotărât clar, din profunzimea sufletului meu, că vreau să știu cine sunt eu indiferent de lunile sau anii care îmi mai stăteau în față. O hotărâre ca o sabie .. fără compromisuri , în care îmi găsisem un curaj nebănuit și care mă decopertase de toate programele sociale și de valorile pământești ale oamenilor. Nu mă mai încadrăm în nici-un tipar - excentrică , directă și imprevizibilă .. așa a fost tinerețea mea. Aceste atribute m-au împins la aventuri noi și îndrăznețe.
Am plecat și eu să călătoresc tot în aceiași perioada ca Sonia, doar că eu mi-am dorit să văd planeta toată , să îmi închid și socotelile cu ea dar și să o îmbrățișez cu tot dorul și iubirea mea de ea. Așa că am călătorit 14 ani, acolo unde m-au dus visele mele. Sonia a rămas în America , s-a căsătorit și are o fetiță . Era pasionată de tot felul de licori magice care aduc sănătate în corp așa că mai târziu a început să le și creeze, lucrând în același timp ca manager la un mare producător de suplimente. Sonia îmi era dragă, noi fiind două ființe care se simpatizează, dar nepunând bazele unei prietenii. Ea era învolburată mereu și îmi povestea aventurile ei de parcă doar ne despărțisem de curând deși trecuseră chiar și 7 , 8 ani de la ultima revedere.
Așa că acum o luna, Sonia mă sună cu o voce anemică, forțându-se să îmi ascundă starea ei de rău. Îmi zice că e foarte bine .. dar eu știam introducerile ei roz din toate conversațiile noastre și bănuiam că urma și partea violet întunecat .. 😀așa că îi zic să trecem peste și să îmi spună ce se întâmpla de fapt. Începe brusc să plângă , are o voce foarte slăbită și încet îmi povestește calvarul pe care îl trăia . Niciodată până acum nu se deschisese total sau lucrase sincer cu ea. De cele mai multe ori avea pe cineva de salvat , pe mama , pe fica , pe sora .. dar ea niciodată nu avea nimic .. ea era tare. Își descoperise o tiroidă autoimună în trecut și avea probleme ciclice de sănătate care treceau pe moment cu suplimentele ei, puțin reiki și șamanism dar reveneu mereu. Cu toate astea Sonia nu a fost niciodată o prioritate pentru ea însăși. Însă acum, la telefon, părea că a lăsat garda jos . Mi-a spus că de o lună se plimbă din spital în spital. Este suspectată că ar avea o boală autoimună foarte rară care îi produce încet încet blocarea esofagului , stomacului , intestinelor .. pur și simplu se opresc îmi spune ea . A început brusc la servici când s- a înecat și nu a mai putit înghiți nimic .. de atunci a supraviețuit cu lichide dar și astea ieșeau pe jumate afară la încercarea nereușită de a le înghiți. Slăbise foarte mult .. și ea îmi zice: "Știi că eram grăsuță și anul asta mi-am făcut rezoluții de anul nou la un curs cu intenții și am scriș că vreau să slăbesc 25 de kilograme . Crezi tu că asta mi- ar fi provocat procesul? "
Eu îi zic că ne va spune corpul ei ce are .. dacă vom începe să lucrăm . Știu despre ea că a divorțat, că nu poate să își înghită fostul soț .. că îi reproșa că nu e de încredere și nu o susține . Mai știu că are un alt soț care e blând și stă în umbră dorințelor ei. Ce își dorește Sonia el aprobă și pune în practică . Îl domină total . Deși e un bărbat capabil, stabil financiar și a stat cu ea pe perioada suferinței ei în camerele de urgență ale spitalelor .. Sonia vorbește mereu despre el ca despre un om slab .. da, face, dar .. tot bărbat e .. îmi spune cu dispreț. Și decid să începem lucru cu mama ei . Îi propun să sondăm relația cu mama.
Știu că relația cu mama e relația cu corpul , cu viața însăși aici pe planetă ..știu că e nemulțumită permanent de corpul ei și de viață .. asta presupune că acest program de nemulțumire ar putea să vină de la mama . Îmi confirmă că mama ei e permanent nemulțumită , și da a fost mereu nemulțumită de soțul ei , l-a considerat un neputincios deși mama ei a ajuns să nu se mai ridice din pat și tatăl a fost 10 ani lângă ea și a avut grijă .. chiar și atunci mama ei îi reproșa soțului că e slab și neputincios .. Aici la Sonia , proiecția e aceiași .. soțul de acum o susține și ea tot slab îl consideră și îl disprețuiește . Fiica Soniei la rândul ei nu are încredere în bărbați, și Sonia îmi repetă : fiica mea e o femeie puternică , le face ea pe toate , nu vrea să depindă de nimeni. Femeile acestei familii deși au stâlp bărbații neagă acești stâlpi cu înverșunare .. Sonia acceptă să elibereze programul de nemulțumire moștenit de la mama ei.
Realizează brusc că s-a transformat în mama ei , iar fiica ei în ea. În timpul acestui proces de eliberare tușește, se sufocă , urlă , țipă .. se luptă din răsputeri cu acest program dar ajunge să îl accepte .. Îmi zice că i-a fost greu să dea drumul nemulțumirii .. a crezut că puterea ei e în nemulțumire .. Dacă e nemulțumită de ea o să se lupte cu ea însăși să facă lucurile perfect. Ea era stăpânul , ea era și scalvul.. ce joc dureros . La a două întâlnire cu Sonia , îmi spune că poate să înghită mult mai bine , a luat și alimente , dar stomacul se blochează . Digestia e înceată tare , dar 40 la sută din ce trăia ca simptom s-a dus . E mai prezentă în corp și nu așa de îngrozită. Ajungem la relația ei cu bărbații și cu tata.
Și-a pierdut tatăl acum un an , și îmi spune că nu a simțit așa greu plecarea lui, că a trecut rezonabil peste ea . Că se simțea amorțită și nu a simțit pierderea. În timp ce îmi povestește simte că se îneacă și tușește și scoate brusc răgete îngrozitoare, fără cuvinte .. se sufocă .. ceea ce scoate din ea sună ca urletele unui înecat .. și o întreb brusc dacă cândva s-a întâmplat să se înece .. și ea își aduce aminte că la 5 ani era la mare alături de tatăl ei , un val a doborât-o și a luat-o cu el. Tatăl nu era atent , nu a auzit-o și nu a văzut-o, ea țipând după el .. un alt om a scos-o la suprafață leșinată și au resuscitat-o. Acolo a fost momentul în care încrederea în tatăl ei a dispărut total. Îi vine deodată în memorie un moment similar și mai greu, în care e alături de primul ei soț, în ocean, și un val mare o doboară , deși știa să înoate a fost luată cu forță de val, soțul nu a văzut-o și nu o auzea .. ea strigă de dată asta doar Ajutor, Ajutor .. soțul nu își dă seama că ea dispăruse în adâncul oceanului , dar de nicăieri apare tot un bărbat care o scoate și o salvează .
Înghițise foarte multă apă în plămâni, în stomac .. și își pierduse conștiința. Vomită apă, se îneacă cu ea , vomită din nou și se întoarce la viață.. făcea exact ce face în perioada asta de boală , se îneacă, vomită, se sufocă . O mare furie iese acum din ea și urlă .. nenorocitul ăla nu m-a auzit , nu m-a văzut, nu m-a salvat, nu a fost bun de nimic, îl urăsc .. Apoi brusc realizează ce a trăit toți anii aceștia în relațiile ei cu cei doi soți și tatăl ei. Tusea se liniștește, dispar spasmele .. și vine momentul acceptării acelor emoții ascunse de ani în adâncul subconștientului. Le acceptă , iartă și eliberează. O mare pace se așterne în ea și plânge ușor.
Da, Sonia repetă înecatul în viață ei .. și emoțional și fizic.. se pierduse în oceanul vieții și aștepta mereu un bărbat să o ajute .. își crea inconștient situații de viață și de moarte .. pentru că fetița aceea dinlăuntrul ei încă își mai dorea cu diperare să o salveze, să o vadă și să o audă tatăl ei. A intrat atât de profund în acest joc și toată viață ei a fost ghidată de această luptă între neîncrederea ei totală și dorința de a fi auzită, văzută și salvată . Aceste experiențe au fost dominante în viață ei și s-au repetat doar pentru că acea conștientizare nu venea. Boală în sine, pe care inconștient a adus-o în realitatea ei, a fost acel strigăt al sufletului de a se elibera de toată teroarea trăită .
Ne- am auzit din nou peste o săptămâna și îmi spune că markerii acelei boli autoimune sunt acum sub limită, deci doctorii cred că nu are boala și probabil că nici nu a fost. Mănâncă, înghite, au dispărut 90% din stările proaste dar o întreb, ce crezi că e 10% . Ea râde și îmi spune : frica să nu mi se întâmple din nou .. controlul ei mai stătea șubrezit dar pe poziție . A decis să aibă încredere în corp și să îi permită să o servească fără a-l controla și bloca cu neîncrederea ei.
Și astfel se adeverește că prezentul nostru e doar trecutul vindecat . Un prezent minunat e rezultatul unui trecut vindecat prin aducerea în lumina a întunericului trăit, prin acceptare și iertare. Mai multă conștiință aduce schimbarea, nimic altceva. Restul e o iluzie .. nu există puțin mai bine .. aceasta e o iluzie .. în vindecare e multă acceptare și conștientizare . Să lucrezi cu tine fără să schimbi cu adevărat trăirile tale .. e doar o iluzie . A ști e o mare capacană. Sonia știa toate metodele și suplimentele, dar toate acestea erau doar să își hrănească controlul și frica din ea , cu adevărat doar acest șoc a făcut- o să se întoarcă onest către ea și să se vindece pe ea în locul salvării celorlalți.
Sonia, suflet frumos și învolburat, să trăiești frumos și cu pasiune. Viața ta să fie în bucurie, fără umbra nemulțumirii. Ești iubită , acceptată și protejată, dar niciodată nu ai putut să vezi asta și nu te-ai lăsat . Și brusc își da seama că au fost îngeri mereu lângă ea .. că acelor doi oameni care au scos-o din adâncuri niciodată nu le- a fost recunoscătoare .. nu a recunoscut minunile vieții prin ceilalți și prin ea . Un moment de nesiguranță ne face să nu mai vedem momentele nemăsurate în care Dumnezeu ne ține în brațe .
Ai salvat pe toată lumea dar numai pe tine nu te-ai salvat , ai așteptat mereu pe cineva nepotrivit pentru asta. Sufletul e propriul tău salvator .. și el te așteaptă cu răbdare să te îndrepți spre el. Întâlnire frumoasă să aveți. Într-un fel povestea Soniei e și a noastră .. toți ne-am înecat în aceste ape ale salvatorului care a uitat de el.