Lia a venit la mine pentru că avea atacuri de panică repetitive de 6 luni. Simțea o greutate în piept, presiune craniană și amețeli, îi amorțeau mâinile și avea un sentiment de rătăcire de sine, nu se mai recunoștea , nu se mai simțea ea însăși. Din punct de vedere medical toate analizele erau perfecte, nu era nimic în neregulă. Însă migrenele persistau, simțea ca o săgeată în cap care împingea fontanela. Am început cu întrebările obișnuite:
- S-a intamplat ceva special în viața ta? Ai avut mai mult stres în ultima perioadă?
- Nimic special, îmi răspunde.
Pentru că simptomele descrise se manifestau preponderent pe partea dreaptă (mâna amorțită, dureri de umăr, puncte dureroase în zona pieptului pe dreapta) am întrebat despre bărbații din viața ei: tata, soțul, fratele. Totul bine: soț bun, prezent, atent, tata echilibrat și bun, fratele, cel mai apropiat.
- Suntem de nedespărțit, îmi spune .
Aici m-am oprit și am insistat.
- S-a întâmplat ceva cu fratele tău în perioada asta?
- Da, a avut o problemă cu o afacere, a pierdut o investiție , e trist de ceva vreme și sunt îngrijorată pentru el.
O întreb:
- Ți-a spus el asta, că e speriat și trist?
- Nu, nu vorbește despre asta.
- Ai tăi sunt îngrijorați?
Ea: - Nu mai mult ca alte dăți când am mai avut noi doi probleme.
Eu: - El are parteneră?
- Da, are o prietenă.
Încep să lucrez pe legătura Liei cu fratele și corpul are o reacție puternică: apăsări în piept, amorțeli în mâini și apar emoții de frică pentru el și îngrijorare.
Îi spun: - Lia ești gata să îi dai drumul fratelui tău. El nu e așa de neputincios cum îl vezi. Își continuă afacerea, are un partener de afaceri, are iubită .. ce simți tu că nu spune sau ține în el .. ține și de frica pe care o ai tu să nu i se întâmple ceva rău. Iubirea cu frică atrage pedeapsă.
La procesul de eliberare al ei de această frică simt că face rezistență și îmi dau seama ca trebuie să am răbdare și să mai aștept. Corpul și sufletul ei îmi vor comunica când e gata.
Nu am mai văzut-o de două săptămâni, apoi mă sună ca ar vrea să urgenteze întâlnirea. Între timp fusese acasă de sărbători și își întâlnise toată familia: mama, tata, fratele. O primesc și îmi povestește ce i s-a întamplat.
- Veneam cu soțul și fratele meu în mașină, în drum spre casă, un drum între două orașe. Eu stăteam în spate cu fratele meu și în timp ce mergeam cu mașina, am simțit un fulger în cap, mâna dreaptă mi-a amorțit brusc, aproape mi-a paralizat. Apoi am simțit o stare ciudată, ca și când altcineva intrase în mine și mă simțeam dintr-o dată eu însămi. De fapt acel cineva eram eu. Mă simțeam diferit, dar mult mai complet eu însămi.
Mi-am dat seama atunci că e gata să elibereze ceea ce o ținea blocată .. O întreb:
- Ai avut vreun moment de viață și de moarte cu fratele tău? Un moment de cumpănă, în care a trebuit să faci ceva să îl salvezi?
-Da! Îmi aduc acum aminte tot. La 9 ani ai mei și la 8 ai lui, eram la bunici în vacanță, singuri fără părinți. Radu era mai năstrușnic și și-a dorit să mergem la scăldat și la pescuit pe malul unui baraj de lângă sat. Ne scăldam într-un loc cunoscut ca fiind sigur cu alți copii și apoi Radu a început să probeze malul barajului cu apă, mai departe de noi. Am văzut cum a alunecat și s-a scufundat în apă. Eu m-am dus repede să îl scot, dar el m-a tras spre el în apă. În disperare m-am apucat cu o mână de mal și cu dreapta îl țineam pe Radu, în timp ce se alunecam și eu la fundul apei cu el am urlat și au venit copii să ne tragă. Am scăpat exact în ultima clipă când mâna mea nu mai avea putere să îl țină.
În timp ce reda povestea Lia începe să plângă încet ca o ploaie de toamnă, mărunt, egal și respira foarte profund în piept cu ofuri mari și lungi.
Aceasta este o traumă. Lasă urme adânci în viitoarele comportamente din viața noastră. Nu te lasă nici să mori, nici să trăiești. Te ține prizonier în plasa acelor emoții extreme trăite atunci. O traumă nu e când ți-ai adus aminte că tata te-a certat că nu ți-ai făcut tema și te-a pedepsit. De obicei aceste evenimente traumatice stau foarte bine ascunse în subconștient până la nivel de inconștient, fiind așa de adânc ascunse încât nu ți le aduci aminte, nu le poți accesa de unul singur, pentru ca țin de programul supraviețuire al minții.
Mintea, în disperarea ei și în programul ei de supraviețuire îi dă drumul acesteia numai atunci când simte că are pe cine să se bazeze, cand omul are prezență, e conștient de sine și poate să vindece ceea ce mintea nu a putut integra și digera. Acest eveniment de traumă trăit îi crease Liei o frică organică, până la nivel somatic pentru fratele ei. Legătura dintre ei era pe baza unei frici de moarte, de pierdere. Mâna ei dreaptă l-a ținut și nu i-a mai dat drumul fratelui ei timp de 20 de ani.
Corpul îi spunea că e ceva în neregulă dar încă nu avea conștiența a ceea ce nu e în regulă, chiar se mândrea că au o legătură așa apropiată, că sunt nedespărțiți. Acesta a fost și semnalul de alarmă care a dus la identificarea traumei. Din păcate acea legătură era și foarte toxică, pentru amândoi. Ea nu mai trăia pe energiile ei, nu mai era o ființă suverană, trăia prin fratele ei, depindea de stările lui, își pierduse legătura cu sinele ei, cu suveranitatea lui, se deconectase de la propria ei ființă, trăind prin altul și pentru altul. Asta făcea ca și fratele ei să se simtă incomplet fără ea și în pericol.
Eliberând frica pentru el, înlocuind această frică și spaima veche cu încrederea, cu starea naturală de bucurie și încredere a reușit să vindece acea trăire, încărcătura traumatizantă din acel eveniment. Nerezolvată, ea ducea la cronicizarea migrenelor, a atacurilor de panică și îi afecta cursul firesc al vieții ca soție și viitoare mamă. Ar fi adus acea spaimă și în relația cu copilul ei și ar fi creat niște legături care ar fi sufocat aripile propriilor ei copii.
Însă ea și-a invitat sufletul în viața ei și a eliberat toata acea frică paralizantă, în lumina conștiinței pentru a fi transformată. Lia e o femeie cu multă forță interioară, înțeleaptă, curajoasă și toate aceste daruri în sfârșit se pot manifesta liber fără acea umbra neagră a fricii de moarte și de pierdere .